Amalagm de sentimente de Paşte

HRISTOS A ÎNVIAT!

Sunt atâtea sărbători în calendarul creştin,însă Paştele este una dintre cele mai importante.Această sărbătoare marchează Învierea Domnului Iisus Hristos.
Mai ştim oare ce înseamnă, cu adevărat Paştele,azi?Mai ştim să îl simţim?Ştiu că vorbesc despre sentimente de parcă ar fi vreo lecţie la istorie,dar unii se pare că au uitat cum e să simţi.
Astăzi,aproape totul se rezumă,din nefericire,la lumea materială.
Până şi Paştele a devenit o sărbătoare comercială.În toate magazinele,pe toate tarabele,iepuraşi mari,mici îşi arată dinţii din toate tipurile de ciocolată şi te îndeamnă să îi cumperi.Pentru ei,cei mulţi,fericirea se rezumă la aceste cadouri oferite în perioada pascală.Paştele,în sine,se rezumă la cadouri.Şi , nu mă refer numai la cei mici.Există şi persoane,ajunse la vârste destul de înaintate,care aşteaptă Iepuraşul,"Moş Crăciunul primăverii" şi nu conştientizează adevărata valoare a Paştelui.
Dar unde sunt acele valori morale,datorită cărora ne putem numi oameni şi creştini?Oare toţi au fost şi sunt orbiţi de cupiditate şi de lucruri materiale,încât au uitat de sufletele lor?
Răspunsul este unul negativ,de data aceasta.Din fericire,mai sunt încă persoane care resimt Paştele şi tot ceea ce a pătimit Hristos pentru noi.Sunt oameni,nu simple persoane,care realizează importanţa acestei sărbători şi care se purifică în toată această sărbătoare pascală.
Un exemplu este bătrânul cu ochii tineri,din colţul străzii.Nu este bogat,dar poate fi numit om.Nu are haine alese,dar în zilele de sărbătoare,cânde merge la Biserică,are grijă ca paltonul lung,ce se răsfrânge uşor sub povara grea a pantofilor vechi,să fie curat.Nu se bucură de adevărate festinuri,dar din tot ceea ce primeşte de la oamenii buni,oferă şi celorlalţi cunoscători ai străzilor.Nu îl auzi niciodată plângându-se de condiţia lui.E prea bătrân ca să mai muncească,dar încă se luptă.Se luptă cu toţi acei pe care îi vede certându-se blestemând,înjurând,cu toate persoanele supărate.Încearcă prin glasul lui calm să îi îmbuneze,să le arate că scopul lor primordial în viaţă este obţinerea mântuirii,la care nu se poate ajunge decât prin credinţă,nădejde,bunătate şi iubire.
Dar lupta bătrânului nu este uan doar exterioară,ci şi una interioară.Ştiţi cum arată în toată perioada Paştelui?Radiază de fericire,apoi suspină ,până ce plânge ,repetând într-una:"Greşim!".Ar trebui să îl vedeţi ca să realizaţi cât de impresionant este acest bătrân.Sentimentele ce îl încearcă sunt opuse şi între ele se dă o luptă.Sufletul lui obosit este el însuşi o luptă.
"Greşim!"Am încercat să aflu sensul acestui cuvânt şi,cred că pe de-o parte,am elucidat misterul.Într-adevăr greşim!Noi,oamenii,greşim căci păcătuim!Dumnezeu L-a dat chiar pe Fiul Său spre moarte,pentru a obţine noi mântuirea şi noi ce facem?Greşim ,pentru că suntem mult prea slabi,pentru a ne abţine de la păcate!Suntem o naţiune de suflete şi minţi slabe!
M-am grăbit în a-i analiza pe ei,pe cei acre nu ştiu ce înseamnă Paştele;pe ei,maironete mânuite de puterea banului,şi pe el,care încearcă să obţină iertare,el care simte Paştele,bătrânul din colţul străzii.
Am pierdut vreun amănunt?Recitesc şi realizez că am omis,de fapt,esenţa.Eu,aşa-zisa" analizatoare de suflete",am uitat să privesc în sufletul meu.
Ce simt eu în perioada Paştelui?Curcubeu de sentimente.Simt bunătatea,ce şi-o revarsă ceilalţi asupra mea.Simt bunătatea pe care o ofer la rândul meu.Simt fericire,pentru că văd atâta bunătate.
Cel mai rău este că acest curcubeu de sentimente nu este unul obişnuit.Are un nor care ştirbeşte strălucirea.Un nor ce semnifică tot un sentiment-neputinţa.
De ce neputinţă?Pentru că sunt conştientă că nu resimt destul această sărbătoare.Aş vrea să simt fiori,atunci când ascult slujba,să simt că plutesc ,când iau lumină,dar nu o fac.Poate pentru că încă nu am ajuns să înţeleg adevărata importanţă a Paştelui şi mă număr printre acei EI,despre care v-am vorbit la început.
Dar care este diferenţa dintre mine şi ei?Ne despart ani buni.Şi voi,acei ei,ar trebui să înţelegeţi ce e Paştele!Se presupune că,cu trecerea anilor v-aţi înţelepţit!Atunci,dacă e aşa,demonstraţi-o!
Consider că ziua de Paşte şi săptămâna ce o precedă ar trebui să însemne mult mai mult decât simple zile,care se scurg cu activităţile lor monotone.Ar trebui să însemne CEVA!emoţie.credinţă.viaţă.
PAŞTE FERICIT!
PS.Bătrânelul este doar un personaj.:D