androgin.

Deschide ochii,
Fixează-mă pe retina ta
pentru totdeauna…
Nu-ţi fie teamă de razele de soare,
Nu o să facă rău ochilor tăi,
Căci tu le eşti cu mult mai mare lor
când eşti cu mine.
E dimineaţă
Şi suntem noi,
Printre cearceafuri reci şi moi…
Există noi,fie un om
sau fie doi,
există noi.
Tu puternic,eu candidă,
De vrei,fă-mă ca un praf,
înghite-mă…
Sau ai putea să mă strângi în palma ta,
să-ţi intru în pori.
Dar e-n zadar şi-o ştii prea bine,
Eu sunt deja parte din tine.
Azi sunt cuierul hainelor tale
Ca ieri,ca mâine,ca pe veci
Şi ameţesc de la parfumul lor,
nu vreau să pleci.
Sunt îmbrăcată până la urmă,
Cu mâinile tale calde,
Cu buzele tale dulci,
Cu ochii tăi mari,
Cu braţele-ţi protectoare,
cu visurile,cu gândurile tale,
Am cele mai frumoase haine!
Ah şi uite,deja pielea-mi fină
S-a cufundat cu-a ta.
Mă simţi,te simt
şi ne amestecăm.
Abia acum aflu ce-nseamnă
Să fiu parte din tine
Căci uite,din patru avem două picioare,
şi două mâini şi doi ochi,
Un ochi căprui de-al tău,mare,
Şi un de-al meu,aceeaşi culoare…
Vai,dar gura ne e diformă!
Buza de sus pare că e a ta
Şi o răsfrânge-uşor pe-a mea
sub apăsarea ei.

ne-am amestecat.
Dar câte inimi mai avem din două?
S-au dizolvat şi ele una-n alta?
mi-e teamă.
Gura noastră scoate sunete ciudate…
e urlet.
Ne-am speriat amândoi şi am urlat cu gura noastră.
Ambele noastre suflete s-au speriat
ciudat.
Şi deodată,tic-tac,tic-tac,
o completare.
Tic-tac,tic-tac…
androgin cu două inimi.

P.S.Poezia asta e încercarea mea de a scrie fără rime,deşi mai sunt unele pe alocuri.Nu mai scrisesem de ceva timp o poezie şi m-am gândit că ar fi timpul:D.Pozele îmi aparţin.